sâmbătă, 9 martie 2013

Înainte de miezul nopţii

Pentru a suta oară am deschis ochii. Am urmărit dâra de lumină care se scurgea pe peretele ce nu trăda decât o nuanţă de gri colorat. O altă maşină trecu şi-şi lăsă amprenta scurtă de lumină în camera mea. Noaptea avea să fie lungă, ziua următoare avea să fie grea, iar eu aveam să mă pierd cu firea şi să.... urmăresc o altă fâşie luminoasă pe perete. Am aruncat pătura de pe mine şi m-am aşezat pe marginea patului. Mi-am lăsat picioarele să alunece pe podea şi m-am înţepat: iar scăpasem o agrafă. Am ridicat-o de pe jos pentru a-mi confirma bănuiala şi i-am dat drumul din nou... "O iau eu mâine...poate..." Am pornit spre fereastră cu intenţia de a trage draperiile... de a interzice razelor de lumină artificială să mă mai sâcâie şi să mă lase să dorm.
Era târziu şi singurele elemente dinamice de afară erau maşinile care circulau parcă şi ele amorţite de monotonia atmosferei. Brusc o pată de culoare care se mişca haotic mi-a atras atenţia. Am privit interesată siluata unui tânăr care se instala în staţie. Îl văd că ridică o mână, mişcare ce mă suprinde. Pe lângă el trece o maşină în viteza şi văd cum îşi lasă mâna în jos. "Are nevoie de o maşină...La ora asta?!?! Săracu'... !"
Nu puteam să văd maşinile decât atunci când ajungeau în dreptul lui, însă gestul de a-şi ridica mâna era suficient pentru a mă face să înţeleg. Compătimitoare, îl priveam de la distanţă. Simţeam speranţa când îşi ridica mâna, şi dezamăgirea când vedeam maşinile trecând nepăsătoare pe lângă el.
Era aproape miezul nopţii.
Aş fi putut fi eu în locul lui... "Dar dacă eu eram în locul lui, afară, aşteptându-mi şansa, oare cine ar fi urmărit scena aceasta? Oare el, ar fi fost în locul meu?... Dar dacă eram cu el afară, oare altcineva ne-ar fi urmărit pe amândoi?... Dar dacă nu ar fi fost nimeni în staţie, s-ar fi uitat cineva pe geam?... Dar dacă el ar fi fost lângă mine, am fi urmărit împreună de la căldură şi adăpost staţia goală...sau pe cineva aşteptând în ea?"
Am obosit, aşa că m-am întins înapoi între aşternuturile mele. Uitasem să trag draperiile, aşa că mi-am ascuns faţa între perne.
"Oare încă mai aşteaptă?"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu