-Fericire, m-ai lovit
Şi m-ai lăsat fără cuvinte!
Simt că tu m-ai regăsit
Şi-am de gând să iau aminte!
Îmi propun ca-n continuare,
Să zâmbesc în orice zi;
Să mă-nalţ până la soare
Ca mândră să poţi tu fi.
Şi aş vrea ca mai departe
Să văd binele din rău,
Să-mi scriu viaţa ca pe-o carte,
Să devin elevul tău.
Tu - profesor ideal -
Eu - elevul silitor -
Iar acordul mutual:
Luminarea zilelor.
Ah! Ce plan măreţ avem
Tu şi eu, la şcoala vieţii,
Căci eu ştiu ca noi putem
Să vopsim din nou pereţii.
Pereţi prăfuiţi şi suri,
Obosiţi de vorbe grele,
Peste care zac doar versuri
Ale clipelor mişele.
Şi-mpreună, fericire,
Tu şi eu vom izbuti
Să mânăm spre nimicire
Colbul de pe toţi pereţii.
Împreună, fericire,
Tu şi eu s-acoperim
Tot ce-i rău şi nu e bun,
Tot ce-i ars şi făcut scrum.
