Complicat...

Am privit obosită pe geam. Nori urâţi lăcrimau un fel de zăpadă iar oamenii, cu sau fără umbrele, alergau încolo şi-n-coace...pfff... de parcă ei n-ar fi plâns niciodată... Câtă mitocănie! M-am întors cu spatele la fereastră şi mi-am lăsat corpul să alunece spre podea. Am aterizat pe podeaua rece şi cu spatele lipit de perete am închis ochii.

        - Ce faci? 
       - Mă ascund... 
       - De cine? 
       - De lumea de afară... 
       - De ce? 
       - Pentru că... e prea complicată... 
       - Şi eu vin de afară. Sunt complicată? 
       - Nu! 
       - Cum aşa? Ceilalţi sunt, dar eu nu!? Ce-i aşa special la mine? 
       - Tu nu eşti obsedată de lucruri inutile. Îţi pasă de cei care te înconjoară. Râzi şi dacă plouă şi dacă e soare. Nu te laşi dorobâtă de prejudecaţi. Nu judeci oameni pe care nu-i cunoşti. Nu asculţi dacă nu te bucură ce auzi. Şi cel mai important, eşti tu însuţi chiar dacă celorlalţi nu le convine. De asta eşti specială! 
        - Aha. Am nişte treabă, dar dacă mă sună ... spunei că îmi vopsesc suviţe violet şi că nu-mi pot face încă tatuajul că n-am şanse să obţin acordul părinţilor. Ok? 
        - .... nu te plângeai că ai o temă monstruasă la literatură? 
        - O fac eu... nu mă plictisi... am plecat. 
        - Pa! strig eu în timp ce uşa se trântea în urma ei.

M-am ridicat apoi, şi am privit din nou pe fereastră. „Se pare că eu sunt cea complicată...poate că aşa se întâmplă când vedem numai ceea ce ne place...”

Cum să fii fericit/ă

Reţetă

1. Mergi întotdeauna pe stradă putând capul sus;
2. Priveşte cât mai multe persoane direct în ochi, fără să îţi fie teamă că ar putea fi interpretat ca un gest ciudat;
3. Dacă întălneşti o privire care îţi aduce zâmbetul pe buze, asigură-te că deţinătorul ei ştie că exişti (! nu îndrăzni să dai înapoi fără să te prezinti întrucât reţeta va fi un dezastru şi va trebui să o iei de la capăt);
4. Asigură-te că ochii sunt întradevăr oglinda sufletului, şi nu o reflecţie ieftină (! dacă oglindirea e reală continuă cu următorul pas, dar dacă nu OPREŞTE-TE şi ia-o de la început);
5. Asigură-te că sentimentele dintre voi sunt reale şi de acelaşi fel (! dacă nu, întoarce-te la primul pas);
6. FI FERICIT/Ă!!!

Dacă întâlnirea acelei priviri durează mai mult decât răbdarea ta poate suporta şi ai obosit căutând, nu te teme căci, întredeverea va avea loc atunci când te vei aştepta mai puţin!

14 februarie

"Ziua îndrăgostiţilor", "Sfântul Valentin", "Valentine's Day" sau orice altă variantă preferaţi să folosiţi reprezintă denumirea ce defineşte ziua de 14 februarie. Semnificaţiile asupra acestei "sărbători" împrumutată de la prietenii noştri, americanii, sunt pe cât de multe, pe atât de variate: pe când unii o văd ca pe oportunitatea perfectă de a-şi declara sau evidenţia sentimentele, alţii o văd ca pe o pierdere de timp... ca să nu mai vorbim de clasicul "Valentine's Day vs. Dragobete". Ei bine, se pare că părerile sunt împărţite, reacţiile sunt împărţite şi modalităţile de celebrare sunt împărţite; şi cum nu pot eu să împac şi capra şi varza, mă voi rezuma strict la părerea mea.

14 februarie este o zi obişnuită, care ca şi în cazul datelor de 1 mai, 1 iunie sau 25 decembrie poartă pe umeri semnificaţia unei sărbători; cum pe 1 iunie celebrăm copiii sau pe 1 mai celebrăm munca (ironic, printr-o zi liberă), pe 14 februarie celebrăm iubirea. Aşa că dragi băieţi şi fete, nu vă gândiţi că azi trebuie să luaţi flori sau să modelaţi felicitari, gândiţi-vă că azi trebuie să spuneţi sau să reamintiţi cuiva drag că este iubit. Modalitatea de exprimare, însă, vă aparţine (cu alte cuvinte, dacă preferaţi să cumpăraţi flori şi să modelaţi felicitări, sunteţi cât se poate de liberi şi îndreptăţiţi să o faceţi).

"Dragoste fără restricţii? Ca şi cum iubirea ar putea fi altfel decât liberă! Omul a subjugat indivizi, dar toată puterea de pe pământ nu e capabilă să subjuge dragostea. Omul a înlănţuit şi a pus obstacole spiritului, dar este total neajutorat în faţa dragostei. Înconjurat de toate splendorile şi măreţiile, omul este totuşi sărac şi nefericit, dacă dragostea îl ocoleşte. În acest fel, dragostea are puterea magică de a face dintr-un cerşetor un prinţ." 

(Emma Goldman)

Văd... aud... simt

Şi s-ar zice că cel mai bun prieten al unui om e oglinda, fiindcă niciodată nu râde când tu plângi. Poate cineva să conteste asta? Eh... eu aş zice că nu...
Sunt convinsă că orice om a fost "binecuvântat" cu cel puţin un prieten care zâmbeşte pe ascuns când te vede că suferi. Dar, asta e lumea în care trăim şi nu cred că putem face ceva mai mult de a spera la o schimbare. Eu sunt mică... ştiu si am păţit prea puţin din câte se pot ştii sau păţi. Însă mă cutremură gândul că sunt alţii mai "păţiţi" şi mai "ştiuţi" decât mine.
Căci eu văd, dar prefer să închid ochii; aud, dar prefer să nu ascult; simt, dar prefer să ignor... Însă, ştiu că există şi persoane care mi-au depăşit stadiul... persoane care văd şi când au ochii închişi, aud şi când nu ascultă, simt şi când ar vrea să ignore.
Dar - şi acum o să mă repet - asta e lumea în care trăim!

Doar un teatru de păpuşi

Timp, aşteaptă-mă! Te rog, nu mă lăsa în urmă!

Ştiu! Ştiu că mă pierd printre gânduri, însă înţelege că nici nu pot să alerg odată cu tine! Zbori prea repede şi mi-e atât de greu numai să mă străduiesc să ţin pasul. Te tot plângi că fac pauze prea lungi! Am un viitor la care trebuie să mă mai gândesc din când în când. Nu mă pot lăsa purtată de braţele tale uitând de cei din jurul meu, uitând de speranţele mele, uitând cine sunt şi nepăsându-mi cine voi deveni. NU! Nu-i aşa uşor! Tu treci prin vieţile oamenilor cu zâmbetul pe buze, căci le vezi deciziile, dar le cunoşti şi urmările. Însă, ordinarele marionete ale acestui joc pe care îl urmăreşti cu atâta satisfacţie, pot suferi după ce-ţi întorci tu privirea. E drept că poate nu-ţi pasă, însă asta nu-ţi dă dreptul să devii impasibil.

Permite marionetelor să găsească sprijin la tine, şi nu le face să se teamă! Joacă-te cu fiecare dintre ele, şi nu le mai abandona când te plictiseşti!

 Timp, fii un păpuşar leal!

Ce bine e lângă el!

„Fir-ar!...” bolborosesc nervoasă, căutând telefonul prin geantă. Şi cum pe scara blocului e veşnic întuneric, renunţ învinsă la căutare şi grăbesc pasul spre uşa ce trădează o fină rază de soare prin spărtura geamului îmbătrânit. Urmăresc încântată dansul nebun al firelor de praf, care trec nepăsătoare prin dâra de lumină. Ameţită de mişcarea lor asimetrică, uit de ultima treaptă şi calc în gol. Pentru o secundă cred că am căzut de pe marginea Pământului, dar rapid îmi recapăt echilibrul şi împing cu putere uşa cea grea de la intrare. Lumina puternică de afară mă orbeşte pentru o clipă, dar preocupată pornesc într-o a doua expediţie în căutarea telefonului. Şiii... victorie!! Am recuperat telefonul şi constat mulţumită că n-am întârziat.

Unde? Cum unde?! Nu v-am spus? Azi mă văd cu el.

Îmi aranjez eşarfa deranjată de vânt, îmi arunc delicat părul pe spate şi plec hotărâtă spre locul întâlnirii. Urmăresc amuzată expresiile celor din jurul meu: un bărbat înalt cu o barbă deasă şi căruntă citea captivat articolul unui ziar, pe când o doamnă elegantă urmărea dispreţuitoare un grup de adolescenţi gălăgioşi. Intru în parc şi văd tinere mame ce-şi supraveghează copii energici. Îndepărtându-mă de locul de joacă al „celor mici” pun ochii pe băncile din jurul teilor. Suprinzător, nu sunt ocupate. Mă aşez şi privesc nerăbdătoare spre intrarea în parc. Silueta lui robustă se conturează pe aleea umbrită, tot mai aproape de mine. Îi simt ochii albaştri fixându-mă afectuoşi. Acum e lângă mine, şi simt că mă pierd în adâncimea privirii sale. Însă mă prinde sfios de mână şi revin cu picioarele pe pământ.

Ce bine e lângă el!
 

[Lady Antebellum - Just a Kiss]

Words of wisdom

"Dacă vrei ceva cu adevărat, întregul Univers va conspira astfel încât să obţii ceea ce cauţi."

(Om Prakash Makhija - Om Shanti Om )