joi, 29 ianuarie 2015

Să trăiesc?

So, mergând spre școală de dimineață, mă pocnise un val de inspirație magnific, dar ideile și formulările pe care mintea-mi le procesase pe drum s-au evaporat instant în secunda în care am pășit pe coridorul anost (o fi un semn?). Conceptul încă mă bântuie, așa că... I'll give it a try.

Pornisem de la ideea că nimeni nu știe cu ce scop a fost creată rasa umană, ori în ce mod. Că suntem urmași ai caraghioaselor maimuțele sau că suntem creația supremă a lui Dumnezeu, ei bine, informațiile de genul țin de credințele fiecăruia dintre noi în parte. Ceea ce pot spune cu tărie că avem în comun cu toții este setea, foamea, nevoia aprigă de cunoaștere. 

Să trăiesc în trecut. Să trăiesc în trecut ar însemna să-mi petrec zilele ca un robot, trecând mecanic prin activități ori alte treburi așteptând cu dorință crescândă cele câteva momente de liniște și singurătate în care pot să visez în pace la clipele trecute. Să îmi las mintea să mă transpună în secundele fericirii pe care deja le-am simțit. Să le simt din nou și din nou, doar pentru că fusese atât de bine atunci. Să trăiesc în trecut?
Să trăiesc în prezent. Să trăiesc în prezent ar însemna să uit că am avut un trecut. Să uit de clipele fericite, să uit de oamenii care nu mai fac parte din viața mea, să uit de unde am plecat, să uit de unde vin, să uit de orice altceva nu se petrece acum. Să îmi las mintea să fie acaparată de fericirea momentului, iar după ce apogeul dispare să uit de ce fusesem fericită, să șterg zâmbetul, și să aștept o altă șansă pour un sourire. Să trăiesc în prezent?
Să trăiesc în viitor. Să trăiesc în viitor ar însemna să îmi canalizez puterile pentru a atinge un ideal. Să fiu dezamăgită când îmbrățișez acest ideal pentru că deja nu mai este suficient și mintea-mi deja a stabilit un altul, care odată atins nu va fi suficient. Să uit cine am fost, să uit cine sunt, să uit de cei din jurul meu, pentru a ajunge acolo unde aș crede că mi-aș dori. Să îmi las mintea să transforme viața într-o dezamăgire continuă, pentru că nimic nu va fi niciodată de ajuns. Să trăiesc în viitor?
Să aleg. Să trăiesc în amintiri? Să trăiesc în neglijare? Să trăiesc în dezamăgiri? Să trăiesc?