Stau pe-o bancă şi privesc
Oameni ce se tot grăbesc,
Şi spre ei vreau să zâmbesc
Dar, parcă nu mă zăresc.
Văd apoi un copilaş,
Mititel şi drăgălaş,
Ce-i al grupului codaş,
Căci nu prea are curaj.
Un zâmbet cald îi transmit
Şi mă priveşte subit,
Iar când vreau să mă ridic
Lângă mine s-a oprit.
Cu un glas dojenitor,
Şi curaj stăruitor,
Mă întreabă visător,
De ce stau şi nu cobor?
Cu uimirea-n trup şi gând
Nu-i răspund niciun cuvânt
Şi-atunci el strigă fruntaş:
- A venit circu'-n oraş!
