Cerul e pânză de pictat
Și am vărsat paharul
cu apă decolorat-
-ă, ce greșeală frumoasă.
Pâlpâie lumina lumânării
Și privesc culoarea cum alunecă
pe-un cer al întâmplări-
-lor le las tot ce-am avut.
Și arde culoarea
Și curge lumânarea
Și eu mă pierd în ele amândouă:
Mă scurg precum culoarea
Și ard ca lumânarea
Și-afară tot mai plouă.
