vineri, 13 septembrie 2013

O nălucă

Sentimente-nălţătoare,
Poate-o carte să-ţi aducă;
Simţi că parcă sunt reale,
Simţi că eşti ca o nălucă.

O nălucă ce pluteşte
Printre pagini speriată,
Care simte şi trăieşte,
Care plânge şi iubeşte.

Şi m-a speriat trăirea
De a fi eu o nalucă,
Fiindcă nu aveam menirea
De-a compătimi iubirea.

Închid cartea şi-o trântesc
Pe podeaua obosită...
Nu mai vreau să mai citesc
O poveste încâlcită...

La-nceput era frumos,
Mă jucam şi printre stele
Dar totul s-a-ntors pe dos
Şi m-au luat de lângă ele.

Un capitol negru, trist,
Încărcat cu mult venin
Din durere ce-a fost scris
De un alt suflet meschin.

Doar aşa pot să descriu
Ce-am citit mai înainte
Din cartea ce acum zace
Într-un colţ, pe jos, cuminte.

Dar eu ştiu că la sfârşit
Toată lumea-i bucuroasă
Deci iau cartea şi continui
Lecturarea-i furtunoasă.

Şi constat cu mulţumire
Că în ultimele rânduri
Întâlnesc şi fericire
Printre măreţele gânduri.