luni, 3 octombrie 2016

Haos în idei: înaine de somn

”-Hei, hei, heeeeei!
-Ce e? Ce e? Ce eeeeee? Nu vezi că încerc să dorm? Lasă-mă să-mi imaginez chestii frumoase, poate visez și eu ceva drăguț.
-Nu, nu-nu-nu, hai nu fi plictisitoare! Să ne gândim la ceva!
-Mă gândeam la ceva...
-Nu ca să adormi, nu mai fi plictisitoare. Totul e nou, vechi nu mai sunt toate și tu vrei să dormi?
-Glossă? Tu la asta te gândești acum?
-Și tu tot la asta te gândești acum și nu-ți plac ipocriții, așa că încearcă să nu devii și tu unul.
-Scuze. Bine, deja nu mai am somn, la ce ne gândim?
-Nemurirea sufletului!
-Inutil, de tine oricum nu scap.
-Pace în lume!
-Inutil, cu tine oricum trebuie să mă înțeleg.
-Chiar și atunci când nu ne înțelegem.
-Mai ales atunci când nu ne înțelegem; nu ești capabilă să-mi dai pace.
-Ești prea încăpățânată.
-Și tu ești încăpățânată; acum cine cade în abisul ipocriziei?
-Ca să înțelegi cât de mult îmi doresc să ne înțelegem, îți ofer compromisul magic al înțelegerii noastre: amândouă, împreună suntem condamnate să existăm și să ne scoatem fire albe una celeilalte tocmai în acest abis infinit al ipocriziei. 
-Am zis ”înțelegem” de prea multe ori. 
-Veșnic nemulțumită.
-Auzi, până la urmă, ne gândim la ceva sau încercăm să dormim și noi?
-Eu oricum nu dorm, dacă dormi, dormi pentru tine.
-Ții musai să repeți aceleași cuvinte din nou și din nou?
-Te culci sau nu? 
-Spune-mi ce să fac.
-Vorbești cu tine. Opinia mea nu există dacă nu ți-ai format-o încă.
-Dar...
-...ai dreptul să decizi.
-Nu știu.
-Atunci mai gândește-te.”

Și ajunge pentru că a reușit să adoarmă.