Mă uit pe fereastră, şi urmăresc parcă hipnotizată picăturile de ploaie ce se scurg pe geam. Şi... mda... ştiu că suntem în luna ianuarie... dar afară plouă [în loc să ningă, cu steluţe pufoase, aşa... ca în poveşti ]. În fine... privesc pierdută în continuare: o mare de luminiţe tremură obosite, dar numai până la un punct... căci orizontul este străbătut de un întuneric greu. Cu fruntea lipită de geam, mă uit în sus spre grinzile acoperişului şi o pată de un gri deschis mă face curioasă. Mă uit mai atentă şi pata mea prinde o formă: un corp cam cât pumnul unui "om mare" şi un cap mititel ce se conturează delicat pe un alt corp. Misterioasele mele siluete aparţin a două turturele ce se adăpostesc. Deschid fereastra, iar zgomotul le atrage atenţia. Stropii de ploaie mă lovesc violent, şi două perechi de ochii se uită la mine temători. "Turturelul" împinge "turturica" mai în spate, lăsându-se pradă privirilor mele curioase... apărându-şi partenera de un posibil pericol.
Închid fereastra şi mă retrag zâmbind.
Nu vezi aşa ceva în fiecare zi!
[Aqua - Turn Back Time]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu