Echilibru

O lacrim'-a căzut,
Ş-obrazul mi-a udat,
Şi greul inimii
Parcă mi-a uşurat.

Atâtea sentimente
Se scurg înfricoşate,
Şi sute de momente
Vor deveni uitate.

E greu să te gândeşti
La tot ce ai avut,
Când încerci să clădeşti
Un alt "nou început".

Te întrebi cine eşti,
Şi de ce te-ai schimbat?
Cum supravieţuieşti
Aşa... modificat...

Dar bate raţiunea
Şi uiţi de îndoială.
Uiţi şi că slăbiciunea
E teama de tocmeală.

Ce târg? Şi care piaţă?
Te-ntrebi cu siguranţă...
E târgul care face
Viaţa sa fie... viaţă!

Nu-i greu de înţeles,
Că lupta ce se ţine
E existentială
Nu numai pentru mine.

Căci între gând şi suflet
Trebuie să creezi
Un pod cu scânduri multe
Pe care să jonglezi.

Un straniu echilibru
Tu vei găsi cumva
Căci mintea ta va zice
Şi n-o vei asculta.

Voinţa inimii,
Te va acapara,
Deci, crede-mă, te rog,
Că tu te vei schimba!