"Se zice că un sultan a vrut să judece el însuşi într-un proces. I s-au înfăţişat deci părţile şi a început să vorbească cel cu plângerea... Uluit, sultanul s-a întors către cadiu, care făcea un soi de oficiu de grefier şi i-a spus, ca omul care a descoperit America: "Ăsta are dreptate... Să ştii că are dreptate". Dar a vorbit şi pârâtul, vreme îndelungată, după cât se pare, căci sultanul s-a aplecat către cadiu din nou: "Şi ăsta are dreptate!"... Atunci nedumerit, cadiul i-a atras, cu temenele, luare-aminte, că nu e cu putinţă ca amândoi să aibă dreptate... Şi sultanul, uimit de descoperire, i-a spus mângâindu-şi cu înţelepciune barba: "Şi tu ai dreptate!"... "Cu zâmbetul pe buze, rostesc pentru mine: "Şi sultanul are dreptate!"...
Urmăresc în continuare plictisită rândurile negre întipărite pe pagina îngălbenită de vreme a cărţii, când aud o bufnitură. Privesc spre podea, şi lângă marginea patului zace inertă o lămâie. De unde a căzut... nici până acum nu am aflat... Mi-am scos leneş picioarele de sub pătură, m-am aşezat pe marginea patului şi am examinat lămâia. Am ridicat-o de pe podea şi am ieşit din dormitor, având în minte să abandonez lămâia în coşul cu mere. Ţintesc cu privirea uşa bucătăriei şi întind mâna spre clanţă, însă calc pe ceva, mă dezechilibrez şi aterizez pe gresia tare din hol. Mă ridic pe coate ţinând lămâia şi privesc spre cauzatoarea incidentului meu: o altă lămâie. O privesc suspect şi o iau de pe jos, apoi mă ridic şi păşesc în bucătărie.
În locul celor şapte mere din coşul cu fructe, erau şapte lămâi. "Ce să fac eu cu nouă lămâi?!" Le-am privit câteva clipe nedumerită, apoi am surâs descoperind soluţia: "Voi face limonadă!!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu