Un felinar modest

Pierdut printre lumini
Sufletul meu se simte,
Căci văd zâmbete false
Şi toată lumea minte.

Şi sunt înconjurată
De felinare-aprinse,
Dar vreau să plec departe,
Fiindcă sunt prea încinse.

Cu ochii-mi înecaţi,
Privesc cu teamă-n jur
Sperând să întâlnesc
Ceva ce este pur.

Şi văd, nu prea departe,
Un felinar modest
Ce spulberă în juru-i
Tot ce e mişelesc.

Păşesc uşor spre el,
Şi îl ridic tăcută
Să-mi lumineze calea,
Ce-a devenit plăcută.

Un felinar modest
Ce sper să nu se stingă;
În alte circumstanţe,
Prea tare să se-ncingă;
Un felinar modest
Să mă călăuzească,
Şi de umbrele nopţii
Să vrea să mă ferească.