O lacrimă de înger

O lacrimă de înger
Se scurge pe fereastră,
Şi mie-mi vine-a plânge
Privind lumin-albastră.

Mi-e greu să cred că astăzi,
Când cerul e-nnorat,
Voi sta s-ascult tăcerea
La care-am tot sperat.

Şi totuşi întind mâna
Spre lacrima de înger,
Dar mă retrag timidă,
Privind în zare-un fulger.

Ce mândru se întinde
Pe ceru'-ndoliat!
Batjocorind tristeţea
Unui înger certat.

Dar lacrimile curg...
Peste-un întreg oraş;
Şi astfel întristează
Al inimii lăcaş.

M-alătur sufleteşte
Necazului de-afară,
Ş-ascult liniştea clipei
Care mă înconjoară.