Şi s-ar zice că cel mai bun prieten al unui om e oglinda, fiindcă niciodată nu râde când tu plângi. Poate cineva să conteste asta? Eh... eu aş zice că nu...
Sunt convinsă că orice om a fost "binecuvântat" cu cel puţin un prieten care zâmbeşte pe ascuns când te vede că suferi. Dar, asta e lumea în care trăim şi nu cred că putem face ceva mai mult de a spera la o schimbare. Eu sunt mică... ştiu si am păţit prea puţin din câte se pot ştii sau păţi. Însă mă cutremură gândul că sunt alţii mai "păţiţi" şi mai "ştiuţi" decât mine.
Căci eu văd, dar prefer să închid ochii; aud, dar prefer să nu ascult; simt, dar prefer să ignor... Însă, ştiu că există şi persoane care mi-au depăşit stadiul... persoane care văd şi când au ochii închişi, aud şi când nu ascultă, simt şi când ar vrea să ignore.
Dar - şi acum o să mă repet - asta e lumea în care trăim!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu