Timp, aşteaptă-mă! Te rog, nu mă lăsa în urmă!
Ştiu! Ştiu că mă pierd printre gânduri, însă înţelege că nici nu pot să alerg odată cu tine! Zbori prea repede şi mi-e atât de greu numai să mă străduiesc să ţin pasul. Te tot plângi că fac pauze prea lungi! Am un viitor la care trebuie să mă mai gândesc din când în când. Nu mă pot lăsa purtată de braţele tale uitând de cei din jurul meu, uitând de speranţele mele, uitând cine sunt şi nepăsându-mi cine voi deveni. NU! Nu-i aşa uşor! Tu treci prin vieţile oamenilor cu zâmbetul pe buze, căci le vezi deciziile, dar le cunoşti şi urmările. Însă, ordinarele marionete ale acestui joc pe care îl urmăreşti cu atâta satisfacţie, pot suferi după ce-ţi întorci tu privirea. E drept că poate nu-ţi pasă, însă asta nu-ţi dă dreptul să devii impasibil.
Permite marionetelor să găsească sprijin la tine, şi nu le face să se teamă! Joacă-te cu fiecare dintre ele, şi nu le mai abandona când te plictiseşti!
Timp, fii un păpuşar leal!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu