Neoanele Raiului

Neoanele Raiului
Noaptea-mi luminează;
Fâlfâind nebune,
Tot cerul brăzdează.

O rază aici,
Şi orizontul e de-argint;
O rază acolo,
Şi cerul e un hiacint.

Tropăieli smintite
Mă fac să tresar,
Când îngeri fricoşi
Aleargă-n zadar...
Copiii zvăpăiaţi
Ai cerului fug
Pe când cei speriaţi
Se plâng şi s-ascund.

Ce haos nebun,
Din al cerului crâng
Se revarsă treptat,
La noi, pe pământ!

Şi doar aşteptarea
Ne va lămuri,
Când copiii cerului
Se vor linişti.

Şi doar aşteptarea
De ştire va da,
Când neoanele Raiului
Se vor repara.