Haos în idei: înaine de somn

”-Hei, hei, heeeeei!

-Ce e? Ce e? Ce eeeeee? Nu vezi că încerc să dorm? Lasă-mă să-mi imaginez chestii frumoase, poate visez și eu ceva drăguț.

-Nu, nu-nu-nu, hai nu fi plictisitoare! Să ne gândim la ceva!

-Mă gândeam la ceva...

-Nu ca să adormi, nu mai fi plictisitoare. Totul e nou, vechi nu mai sunt toate și tu vrei să dormi?

-Glossă? Tu la asta te gândești acum?

-Și tu tot la asta te gândești acum și nu-ți plac ipocriții, așa că încearcă să nu devii și tu unul.

-Scuze. Bine, deja nu mai am somn, la ce ne gândim?

-Nemurirea sufletului!

-Inutil, de tine oricum nu scap.

-Pace în lume!

-Inutil, cu tine oricum trebuie să mă înțeleg.

-Chiar și atunci când nu ne înțelegem.

-Mai ales atunci când nu ne înțelegem; nu ești capabilă să-mi dai pace.

-Ești prea încăpățânată.

-Și tu ești încăpățânată; acum cine cade în abisul ipocriziei?

-Ca să înțelegi cât de mult îmi doresc să ne înțelegem, îți ofer compromisul magic al înțelegerii noastre: amândouă, împreună suntem condamnate să existăm și să ne scoatem fire albe una celeilalte tocmai în acest abis infinit al ipocriziei. 

-Am zis ”înțelegem” de prea multe ori. 

-Veșnic nemulțumită.

-Auzi, până la urmă, ne gândim la ceva sau încercăm să dormim și noi?

-Eu oricum nu dorm, dacă dormi, dormi pentru tine.

-Ții musai să repeți aceleași cuvinte din nou și din nou?

-Te culci sau nu? 

-Spune-mi ce să fac.

-Vorbești cu tine. Opinia mea nu există dacă nu ți-ai format-o încă.
-Dar...
-...ai dreptul să decizi.
-Nu știu.
-Atunci mai gândește-te.”

Și ajunge pentru că a reușit să adoarmă.