Cât suferă mama, când puiul îi plânge,
Cât râde nebună văzându-l zâmbind
Lovind din mânuțe, scâncind.
Ce tristă-i e lumea când timpul nu doarme
Și iute se schimbă noaptea în zi.
Iar tu tot nu știi
Ce-o doare când vede cum tu te-ai pălit
Și cât și-ar dori să te-nvie din nou,
Să-i fii prețiosul cadou.
Cât vrea să te vadă râzând tot mereu,
Cât plânge nebună de-ți simte durerea
Și stă s-o cuprindă tăcerea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu